Dead Can Dance este un duo muzical australian format din Lisa Gerrard și Brendan Perry. Grupul a luat naștere la Melbourne în 1981, apoi s-a mutat la Londra un an mai târziu. Stilul lor este extrem de original — perioada timpurie este asociată cu darkwave, iar din anii optzeci s-au inspirat din forme muzicale antice din întreaga lume, de unde și denumirile de neoclasic, eteric sau dark world music.
Albumul Spleen and Ideal a fost lansat la 25 noiembrie 1985 de casa de discuri 4AD pe LP și marchează prima transformare sonoră importantă a trupei. Duoul abandonează aici rădăcinile post-punk și gotice ale debutului și se orientează către stilul darkwave neoclasic. În locul instrumentelor rock clasice domină violoncelul, tromboanele și timpanele. Titlul albumului și o parte din versuri se inspiră din opera simbolistului francez Charles Baudelaire și a lui Thomas de Quincey. Albumul a ajuns pe locul al doilea în clasamentul independent britanic. Conține nouă piese, printre care se remarcă De profundis, Mesmerism sau Enigma of the Absolute.
Pe album, alături de Lisa Gerrard și Brendan Perry, au contribuit James Pinker (percuție), Scott Roger (chitară bas), Peter Ulrich (instrumente de percuție) și Gus Ferguson.
Melodii
1. De Profundis (Out of the Depths of Sorrow)
2. Ascension
3. Circumradiant Dawn
4. The Cardinal Sin
5. Mesmerism
6. Enigma of the Absolute
7. Advent
8. Avatar
9. Indoctrination (A Design For Living)