Treizeci de luni, din iunie 1940 până în noiembrie 1942, principalul şi decisivul factor care separa forţele Axei de victorie în Africa de Nord a fost o mică insulă din Marea Mediterană – Malta. Britanicii erau, desigur, conştienţi de importanţa cheie a insulei pentru succesul operaţiunilor din Mediterana, din Africa de Nord şi, ulterior, din sudul Europei, motiv pentru care Winston Churchill considera apărarea insulei cu orice preţ o necesitate absolută.
Malta era un „portavion insubmersibil", o bază pentru controlul aerian al rutelor maritime din Mediterana. Pe insulă se afla o importantă bază navală britanică, din care porneau navele de război aliate în operaţiuni în întreaga Mediterană, unde se puteau retrage navele avariate din convoarele ce navigau între Gibraltar şi Suez şi porturile egiptene, unde navele comerciale şi militare îşi completau rezervele de combustibil.
Astfel, timp de toate cele treizeci de luni, Malta a fost ţinta unor intense bombardamente şi atacuri italiene şi germane, care pot fi pe bună dreptate numite un asediu, al cărui scop era aducerea Maltei sub controlul Axei. Pentru primăvara anului 1942 era planificată şi o mare operaţiune combinată denumită Hercule, care presupunea o masivă debarcare aeriană în punctele cheie ale insulei şi un debarcare maritimă, susţinute de forţe navale şi aeriene. Această operaţiune nu s-a mai realizat însă, din cauza temerilor lui Hitler şi Goering privind pierderile disproporţionate, în special ale unităţilor aeropurtate, şi a fost anulată după mai multe amânări.
Cu toate acestea, populaţia civilă a Maltei şi personalul militar preponderent britanic au trebuit să treacă prin grele încercări. Lupta eroică a apărătorilor Maltei în bătălia epică împotriva agresorilor germani şi italieni este prezentată în acest episod al serialului despre secretele câmpurilor de bătălie.
